George Arion: Stau în faţa unui laptop deschis - un IBook care nu cântăreşte un kilogram - o mică bijuterie în domeniu. Intru în programul de e-mail - pe ecran se afişează mai multe căsuţe ca un tabel insolit. Duc săgeata la "New" (laptopul are mouse încorporat) şi pe ecran îmi apare o comandă imperativă: "Compose a mail message". În căsuţa TO scriu "corlucpa@mailbox.ro". În căsuţa SUBJECT scriu "Interviu România literară". Domnule Profesor Paul Cornea, iată debutul dialogului nostru intermediat de o realizare a tehnicii la care nu aveam acces în urmă cu nu mulţi ani. Locuim în acelaşi oraş, aş putea să vin cu întrebările acasă la dv. Mi-aţi cerut întrebări în scris, respect "regula jocului". Până la urmă am convenit să comunicăm prin poşta electronică. Cum vi se pare acest mijloc de comunicare modern? E o pierdere? E un câştig? Modifică relaţiile dintre oameni? Sunt ei mai apropiaţi decât pe vremea când se foloseau porumbeii voiajori - dau acest exemplu pentru ca să ne amuzăm şi să alungăm crisparea inerentă la începutul oricărui dialog, chiar dacă e purtat între oameni care se cunosc de multă vreme.

Paul Cornea: Poşta electronică e evident un mijloc extrem de performant de a trimite rapid mesaje. Dar asta nu înseamnă încă dialog. Pentru a comunica efectiv, în plenitudinea sensului, e necesară intimitatea fizică a interlocutorilor. Trebuie să-ţi văd sclipirea ochilor când spui un anumit lucru, ca să te înţeleg, şi trebuie să-mi urmăreşti mimica şi să-mi auzi inflexiunile vocii, ca să-mi decodifici exact mesajul. De fapt, ca să nu păstrăm secrete faţă de cititori, e bine să le spunem că, în pregătirea discuţiei noastre, m-ai vizitat acasă, însă, la cererea mea, fără reportofon, spre a putea pălăvrăgi în voie. Deşi am o îndelungată experienţă a prezenţei la Radio şi TV, ideea înregistrării, adică a transformării spontaneintăţii în ireparabil, continuă să m