În România a apărut o nouă specie de cerşetori: bolnavii cu reţete compensate. Cerşetori ghinionişti, fiindcă milogul clasic mai înduplecă pe cîte cineva chiar şi în zilele lui cele mai proaste. Bolnavul cu reţetă compensată şi banii număraţi în buzunar n-are crezămînt la nimeni. Pentru el nu există decît anunţul "Nu onorăm reţete compensate" lipit pe uşa farmaciilor. Săptămîna trecută am dat cu ochii de anunţuri de acest soi la farmaciile din cartierele Militari şi Drumul Taberei. Primisem o asemenea reţetă pentru uz personal. După al patrulea eşec, m-am lăsat păgubaş de compensarea pe care o plătesc cu vîrf şi îndesat la impozit. Mi-am cumpărat medicamentul "la preţul de raft", vorba premierului Năstase. La o zi după această experienţă, mă prinde un vecin pensionar pe scară; mă întreabă dacă am drum prin centru. Nu voia să abuzeze, dar poate la o farmacie din centru îi găsesc medicamentul lui pentru tensiune. E reţetă compensată... Acest om respectabil care îşi plăteşte totdeauna la timp întreţinerea şi îşi socoteşte banii la ultimul leu, ca să n-aibă datorii, era stingherit rău de această rugăminte, pe care a pus-o pe eventualul meu noroc. Iau reţeta. Era o zi de sîmbătă pe la ora 11 dimineaţa.

În maşină, nevastă-mea, optimistă - o fi măcar prin centru o farmacie care primeşte reţete din astea O luăm din farmacie în farmacie, ea cu volanul, eu cu reţeta. Peste tot vînzătoarele se uitau la mine de parcă venisem cu Moş Ajunul în Postul Paştelui. Cînd cer un drept al meu nu prea am aplomb, dacă cer pentru altcineva se schimbă treaba. Nu fac scandal, dar devin insistent şi rău de gură. N-am dat telefon la Ministerul Sănătăţii, fiindcă tocmai fusese o demonstraţie pe adresa Guvernului, cu zeci de pancarde, care mai de care mai virulente. Demonstraţia cu pricina n-a impresionat-o, însă pe dna Daniela Bartoş care e convinsă că nimeni altcineva nu s-ar fi desc