Mijloacele de informare portugheze ne anunţă că un grup de cunoscuţi intelectuali lusitani şi-au manifestat public hotărîrea de a pleca la Bagdad pentru a se transforma în scuturi umane. Nu ştiu dacă între timp şi-au pus în practică intenţiile ( eu sper să fi renunţat, dat fiind că sînt cu toţii destul de bătrîiori), dar însăşi deplasarea la Bagdad nu are, la urma urmelor, prea mare importanţă: cum se spune, gestul contează Iar impactul mediatic al unei asemenea decizii luate de cîteva prestigioase figuri ale literelor şi artelor a fost de-a dreptul răsunător, punînd în umbră eventuala realizare concretă a deciziei.

Citind numele acestor foşti lideri de opinie şi actuali pacifişti, persoane cu îndelungi state de serviciu, lucrurile încep să se lege: dorinţa de a deveni scuturi umane în apărarea lui Saddam Hussein denotă, în ocurenţă, o remarcabilă coerenţă de comportament şi încheie armonios o existenţă extrem de unitară.

Toţi aceşti intelectuali care au supt probabil anti-salazarismul o dată cu laptele matern au făcut instinctiv opoziţie "vechiului regim", celui doborît la 25 aprilie 1974. Au făcut, ce-i drept, opoziţie mai degrabă de la Paris, unde duceau o viaţă relativ comodă, susţinuţi atît de patrimoniul familial, cît şi de generoase fonduri internaţionale, îndreptate către cine trebuie. Asta nu i-a împiedicat mai tîrziu să detalieze, complezent, suferinţele îndurate pe cînd mîncau "pîinea amară a exilului", dar ce contează Au făcut ei opoziţie antifascistă? Au făcut.

O dată întorşi la Lisabona, au ocupat un timp înalte funcţii, pentru a se transforma apoi în opozanţi sistematici şi consecvenţi. Au cerut vehement ieşirea Portugaliei din NATO. Au patronat, în anii ^70, ca preşedinţi şi vice-preşedinţi, asociaţiile de prietenie Portugalia-URSS, Portugalia-China, Portugalia-Albania, Portugalia-Cuba. Transformaţi apoi alegru din