1.
Şi cum nu credem, nici un gram - că cine ridică sabia, de sabie va pieri!
Bagdad, Bagdad - vechi oraş al meu şi al lumii,
Tu - să fii graniţa dintre muzeu şi ruine?!
Soldaţi universali muşcă din carnea timpului pus la păstrare în oamenii, casele,
Străzile tale! Rachete ucigătoare îţi străpung fruntea ancorată de Stele!
Bagdad, Bagdad - oraş al nimănui, al tuturor - tu, vei fi piatra filozofală
Războiului sfîrşitului lumii?!
Ţara lui Gilghamesh-zeul-om care şi-a înfruntat destinul!
Piatra neagră şi sacră de la Mecca! Lumea virtuală, lumea viitorului,
Lumea Mileniului III e o imensă sală de clasă - mereu cu noi elevi şi învăţături.
Din inima deşertului - Steaua ta va străluci, din nou - Bagdad, Bagdad
Zbor, zbor, zbor!
2.
Cît nisip şi deşertăciune vor trebui curăţate din ochii soldaţilor americani.
Lacrimi de stea cad pe creştete de copii, bandajate, strigîndu-şi
Durerea, veşnicia, istoria.
Tancurile timpului şi ale morţii, ale războaielor, ale Armaghedonului
Pot fi oprite doar cu sufletul.
Cu trandafirul alb al sufletului.
Adus, în zbor, de Prometeu!
O imagine contrast:
Prin fum, foc şi explozii un om, un irakian
Sădeşte şi culege pe pămîntul roşiatic al deşertului,
Apă, Soare, Atomi şi Adami!
3.
Lunetistul ştiinţelor din Lună n-a adormit - niciodată!
El - musafirul din Stele - ne monitorizează istoria, de milenii?!
Avioane sinucigaşe bombardînd oraşele lumii -
Trec, în valuri ale morţii şi minţii în ruină.
Poate, sigur - poeţii lumii trebuie să pună Floarea Recunoştinţei, Iubirii, Păcii,
Prieteniei, Libertăţii în vizorul fiecărui soldat universal.
Astfel, poate n-ar mai exista nici un 11 Septembrie sau Trade-Center!
John ori George - soldaţi americani din Vietnam, Afganist
