Este ceea ce ne dorim cu toţii, artişti sau spectatori. De unsprezece ediţii, Uniunea Teatrală din România UNITER organizează deja binecunoscuta Gală în care se acordă, anual, premii pentru întreaga activitate stabilite de Senatul Uniunii şi premii pentru fiecare domeniu artistic. Discuţia se poartă pe un anumit interval un an calendaristic şi în două etape nominalizări, cîte trei la fiecare categorie, pronunţate de un juriu format din critici de teatru, urmînd ca juriul final, mai complex, să hotărască în seara Galei cine sînt cîştigătorii. Nu vreau, de data asta, să fac un comentariu propriu-zis, analitic, ca de cele mai multe ori. Premiile vă sînt cunoscute deja de o săptămînă. Mărturisesc că nu mi-am revenit foarte tare şi că mă încearcă un sentiment de tristeţe şi de debusolare în tot haosul care mă înconjoară, în această agitaţie din care TEATRUL pierde. Nu cred că un astfel de eveniment trebuie să fie umbrit de vanităţi, de găselniţe, de sentimente revanşarde, aşa cum se poate intui că s-a întîmplat privind lista nominalizărilor. Este vorba de nume şi de destine artistice. Mi se pare indiscutabil faptul că această tradiţie pusă în valoare de unsprezece ani presupune un imens efort material, organizatoric şi nu numai exemplar, pe care Uniter şi Preşedintele său, Ion Caramitru, îl fac susţinut şi cu un devotament fantastic faţă de breaslă, de atîţia ani fără nici o întrerupere. Pînă una, alta sînt şi singurii care au dovedit că pot construi această recunoaştere. Au fost ediţii cu totul remarcabile, ca cea din 1997, de la Sala Palatului, sau cea de anul trecut. Au fost, de-a lungul timpului, invitaţi ca Gérard Depardieu, Fany Ardant, Ileana Cotrubaş sau Vanessa Redgrave. Au fost sărbătoriţi mari artişti ai teatrului românesc regizori, scenografi, actori, actriţe, critici de teatru, păpuşari, pedagogi, actori pentru revistă sau pentru teatru de copii. Au fost şi e