Stimate domnule Lucian Raicu,
RenunŢ la numerotare, cifrele mă irită, sentimentul contează! Oricum o să se adune o mie şi una de scrisori. Ieri a plouat toată dimineaţa. Îmi place să umblu cu umbrela aplecată mult în faţă, în aşa fel încît nu văd femeile decît de la talie în jos! Ce coşmar delicios, ce lume nouă şi bulbucată! Să tot rătăceşti pe străzile pline de carne. Mai ales acum cînd, nefiind în măcelării, orice bucă de doamnă capătă ceva special. Ai şi hali-o, nu numai te-ai uita! Mă surprind gîndindu-mă că aş fi un canibal distins!
*
Ar trebui să vă scriu despre Dolhasca. În ultima vreme mă bîntuie fantoma acelui "spaţiu", rezervaţia naturală de îngeri tinereţea mea tristă-n spatele unui zid de cărămidă, într-un şezlong, cu creionul în mînă, la pîndă. "Zidul lui Mayer!" Dar întrerup pentru a remarca, împreună cu dumneavoastră cel din Reflecţii, că prea se scrie, de o bucată de vreme, voios, mult, aglomerat, cuvintele parcă ar curge pe la colţurile casei scriitorului prin burlane de tablă. Cărţile sînt "bune" dar stufoase, bălărioase, se bat toţi calicii la gura emiţătoare a romancierilor, ba chiar şi a poeţilor. Scrisorile mele, o simt, sufăr de aceeaşi dilatare; să le "tai" mai precis, mai necruţător; dacă tot sînt pus pe scalpare, apoi scalpare să fie!
*
Pentru zilele cînd voi putea, deci, să vă scriu despre Dolhasca, să nu uit următoarele "personaje" absolut reale: 1) ardeleanca Nuţa, cea care l-a bătut în cap cu chiloţii pe electricianul Vasilescu; 2) profesorul de istorie Secrieru cu vorba lui preferată "perfect-izmene" 3) Octav, omul de la sfatul popular, care chema oamenii la şedinţă, cu un ochi scurs (făcusem chiar, pe atunci, şi-un distih: "De la sfat priveşte grav/ Ochiul scurs al lui Octav!");
4) eleva Milica, despre care se ştia că se f... cu tractoriştii;
5) graţioasa cantonieră Sultănica, veşn
