A devenit o obisnuinta sa vedem aproape zilnic, pe canalele media, aspecte din viata unor oameni care traiesc izolati de lume, departe de orice urma de civilizatie. In canale, in carcasele unor masini, in foste cazemate, grajduri parasite sau cavouri... Oameni care traiesc in Romania mileniului III... Astfel de oameni au devenit subiectele preferate ale presei straine care aproape ca i-a vanat pentru a prezenta in tarile occidentale imaginea unei Romanii plina de copii handicapati si cersetori. Uitand ca si marile metropole europene au propriile cartiere marginase, locuite de saraci. Dar asta e alta poveste... In Foeni, familia Hojdea locuieste intr-o cladire de la marginea cimitirului. Oricat de sinistru ar parea, ei sunt multumiti ca si-au gasit un acoperis deasupra capului. Cei doi soti si cei patru copii ai lor gasesc acum firesc sa locuiasca in cimitir, fiind de parere ca “mortii nu pot sa-ti faca un mai mare rau decat iti fac cei in viata”. Familia Hojdea a cunoscut insa si timpuri mai bune. Cei doi soti s-au cunoscut in urma cu aproape 18 ani in urma, in Ardeal. Desi Daniela Hojdea este din partile Moldovei “am plecat de acasa de timpuriu, dupa ce parintii mei s-au despartit. Mama nu a vrut sa stie prea mult de mine si de celelalte trei surori si am plecat fiecare pe unde am apucat”. Dupa ce l-a cunoscut pe sotul ei, Vasile, au venit impreuna in Banat. Aici sperau ca vor reusi sa-si gaseasca un rost, ca se vor realiza. Au venit pe lume, rand pe rand, copiii. Moment in care au dat navala peste ei si problemele. Barbatul, Vasile, si-a gasit un loc de munca, angajandu-se ca tractorist, la I.A.S.-ul din comuna, desi este absolvent de liceu. Pana in urma cu cativa ani au locuit intr-o casa de stat, cu chirie. Dupa ce s-a desfiintat I.A.S.-ul a ramas si fara servici si fara casa, inevitabil, au inceput greutatile. Acum se simt norocosi ca au gasit intelegere la preo