Sa spunem din capul locului ca Saint-Aulaire era un om de dreapta, inflexibil in convingerile sale. Contele Charles de Saint-Aulaire a fost, in primele decenii ale secolului XX, o figura foarte cunoscuta in Romania. In 1916, Saint-Aulaire ajungea la Bucuresti ca ministru plenipotentiar al Frantei. A avut un rol considerabil in incheierea tratatului franco-roman si, apoi, in sustinerea Romaniei pe timpul razboiului si in perioada imediat urmatoare. Isi va continua cariera de ambasador la Madrid si la Londra, dupa care, in 1924, prin venirea la putere a guvernului de stinga condus de Edouard Herriot, se retrage fortat din diplomatie si se consacra scrisului. A publicat in 1953 o ampla carte memorialistica intitulata Confesiunile unui batrin diplomat, din care editura Humanitas tipareste acum (in traducerea Ilenei Sturdza si sub ingrijirea lui Mihai D.Sturdza) capitolele referitoare la Romania. Sa spunem din capul locului ca Saint-Aulaire era un om de dreapta, inflexibil in convingerile sale. S-a atasat puternic de Romania, a fost martor la dezastrele succesive din timpul razboiului, a incercat cu disperare sa sustina cauza romaneasca fata de tarile Antantei. Sint, in paginile sale, portrete memorabile: Ferdinand, regina Maria, Ionel Bratianu, Berthelot, Anna de Noailles si multi altii. A ajuns la Bucuresti dupa o lunga, neverosimila calatorie: a plecat cu vaporul din Anglia, de la Newcastle, a trecut prin tarile nordice, apoi prin Rusia, de la Sankt-Petersburg la Kiev. In Rusia e stare de razboi, transporturile sint complet dezorganizate, trebuie sa dea bacsisuri in dreapta si in stinga; la granita politia face exces de zel, perchezitioneaza pe toata lumea, o invatatoare frantuzoaica e dezbracata pina la piele, captuseala incaltamintei e smulsa ca sa nu fie ascunse cine stie ce mesaje iar la urma este "frictionata din cap pina in picioare, fara a omite o cuta a trupulu