Fetita de 14 ani a fost invinsa de o forma neiertatoare de leucemie. Tatal a preferat ca fiica sa sa fie inmormintata de Directia pentru Protectia Copilului Ancuta a murit. Toate visele si sperantele ei s-au spulberat miercuri seara, Ancuta fiind invinsa de leucemia care i-a tot imputinat trupul pina ce i-a furat si ultima picatura de viata. "Voi lupta si voi invinge! Voi merge mai departe!" Boala a fost insa mai puternica decit sufletul ei de copil chinuit care si-a dorit atit de mult sa traiasca. Ancuta s-a stins incet, fara dureri, fara chin, spun medicii. Dar viata i-a fost amara si macinata de aceeasi intrebare fara raspuns: "De ce eu?" "Draga de ea...Cit si-a dorit sa traiasca!" "De ce tristetea-mi este sora si chinul mi-este frate?", se intreba Ancuta Cojocaru, fetita de 14 ani, in ultima poezie pe care a scris-o pe patul de spital inainte de a intra in agonie. Cine stie despre Ancuta doar ca a fost un copil bolnav de leucemie s-ar putea gindi ca fetita vorbea doar de tratamentul dureros cu citostatice. Dar nu numai boala a fost chinul acestei fetite, ci si viata amara, nenorocirea lovind-o de mica. Mama i-a murit cind avea doi ani, iar apoi a crescut prin orfelinate, fara sa stie ce inseamna o familie sau dragostea parinteasca. De aceea si-a dorit atit de mult sa aiba un serviciu, casa ei, familia ei. Sa nu mai traiasca din mila altora. "Draga de ea...Cit si-a dorit sa traiasca!", spune plingind Elena Negrea, femeia care, desi nu-i este ruda, a fost cea mai apropiata de Ancuta, ingrjind-o in ultimii ani. Mai spune ca ar vrea sa o inmorminteze la Cimitirul "Sf. Petru si Pavel". "Acolo sint inmormintati si parintii mei si am sa pot sa-i fac slujbele mai usor si sa-i aprind o luminare la mormint", mai spune cu glas incet Elena Negrea. Tatal nu a venit nici macar sa o vada Femeia va ajuta la inmormintarea care a ramas in sarcina Directiei pentru Protectia Dreptur