Pentru ca lucrurile sa reintre în normal, guvernul a trebuit sa emita sute de ordonante, de la gestionarea cainilor fara stapan la punerea în valoare a plantatiilor viticole, de la protejarea fondului piscicol la accelerarea privatizarii. A pus pe picioare siguranta nationala, regimul proprietatii, a nationalizat prin ordonanta si a privatizat prin hotarare de guvern.
A inventat ministere si noi institutii, a nationalizat Registrul Comertului, CNAS-ul si cooperatia mestesugareasca, a dat taxe si a reformulat legi, totul prin ordonante de urgenta. Parlamentul e prea lent, spune premierul, multe decizii importante trebuie luate repede. Urgenta e un motiv suficient pentru a transforma Parlamentul într-o anexa a democratiei.
Cu toate acestea, alesii au zilnic de lucru. Trebuie sa aprobe ordonante si ordonante de urgenta. N-apuca, bietii de ei, sa discute pe-ndelete decat propriul lor buget, meniul restaurantului din incinta si modificarile de regulament.
Uneori, pentru ca opozitia sa aiba o ocupatie, parlamentarii partidului majoritar le mai pun pe masa cate-o noua jucarie - legea despre protejarea drapelului, despre scurtarea imnului national sau cea despre regimul limbilor straine în spatiile publice.
In rest, birourile permanente si comisiile de specialitate stau în pozitia aport, pentru a prinde ordonantele din zbor. In primii doi ani de guvernare Nastase, prin servietele parlamentarilor au trecut peste 400 de ordonante, multe dintre ele de urgenta. Guvernul a bagat viteza în adunatura astmatica de la Parlament.
Legislativul e mai plin de viata si salta din maini ca într-o sala de gimnastica aerobica. Pe multe dintre ordonante, singurele contributii parlamentare au fost petele de la sandviciul cu salam de Sibiu si mirosul de ceapa lasat de salata de icre.
Nu e de mirare ca acum catva timp ministra Sanatatii spunea ca es
