Partidul si colectivizarea ideologica
In „epoca de aur“, didactica socialismului stiintific functioneaza nu numai prin bombardamentul ideologic al discursurilor, hotaririlor si documentelor oficiale, ci si printr-o literatura de specialitate inclusa in programele si manualele scolare. In incercarea sa de a abona 23 de milioane de romani la mesageria vocala a comunismului, regimul Ceausescu opteaza, in special dupa Congresul al XIII-lea al PCR din noiembrie 1984, pentru o formula agresiva de prezentare si distributie propagandistica: ideologia PCR este oferita 24 de ore din 24 intregului popor, fara diferentieri psihologice, profesionale sau de virsta. Stirile televizate sau radiofonice, emisiunile de proslavire a Partidului sau de cult al personalitatii Ceausestilor, pancartele si lozincile dogmatice de pe strazi si de la locul de munca, marile cuvintari amplificate prin difuzoare in pietele publice sau in sedintele „cetatenesti“ de indoctrinare politica (forme hard de transmisie propagandistica) sint completate de spectacolele de divertisment educational, de manifestarile sportive politizate, de literatura civica a revistelor si a almanahurilor sau de cea pedagogica a manualelor scolare (forme soft ale propagandei comuniste).
Avind ca scop final instituirea ontologiei national-comuniste („Omul Nou“, devotat robotic Patriei care l-a gazduit, Partidului care l-a educat si Conducatorului care l-a hranit), programul colectivizarii ideologice la care PCR ii supune nu numai pe cei 4 milioane de membri ai sai, dar si o intreaga populatie neinregimentata partinic creeaza premisele unei abuzive gestiuni politice a timpului individual. Cu ajutorul acesteia, sotii Ceausescu isi pot exercita mai usor functiile dictatorial-megalomanice de filare, control si represiune nationala: asa cum, la sfirsitul deceniului noua, intregul aparat central de Partid ur
