Pascal QUIGNARD
Terasa la Roma
Editura Humanitas, Colectia „Cartea de pe noptiera“, Bucuresti, 2002, 152 p., 80.000 lei
Pascal Quignard, indiscutabil unul dintre cei mai interesanti romancieri francezi afirmati in ultimii ani, vine inspre literatura cu intreg evantaiul de perspective, tehnici si strategii pe care formatia sa de muzicolog, eseist, cercetator al istoriei antice si al civilizatiei orientale (in special chineze) i le-a putut pune la dispozitie.
Cititorilor din Romania, Quignard le este cunoscut mai cu seama ca autor al istoriei domnului de Sainte-Colombe – personajul central al microromanului Toate diminetile lumii, tradus la noi nu cu multa vreme in urma. Ca si acolo, in povestea tulburator de simpla de acum, aceea a gravorului Meaume din Terasa la Roma, recunoastem citeva obsesii recurente ale autorului. Este vorba, in primul rind, de modul cum se poate (supra)vietui, mai mult sau mai putin confortabil, in interiorul unei absente. Si de imagini care se incapatineaza sa revina.
De la bun inceput, in triunghiul autor-cititor-personaj se instaureaza un soi de complicitate, intretinuta de simplitatea desavirsita a frazelor, de dozajul savant al pauzelor, de tensiunea dintre tacere si cuvint: „M-am nascut la Paris, in anul 1617. La Paris am fost ucenicul lui Follin. Al lui Rhuys Reformatul, la Toulouse. Al lui Heemkers, la Bruges. La Bruges iubeam o femeie iar fata mi-a fost in intregime arsa. Dupa Bruges, am trait singur. Timp de zece ani am ascuns un chip hidos intr-un salas sapat in faleza de linga Ravello, in Italia. Oamenii disperati traiesc in colturi retrase. Indragostitii traiesc in colturi retrase. Cititorii de carti traiesc in colturi retrase. Oamenii disperati traiesc suspendati in spatiu la fel ca figurile pictate pe ziduri, fara sa respire, fara sa vorbeasca, fara sa asculte pe nimeni. Faleza c
