Un cert aer de bilant al unei vieti are cartea* publicata de Gelu Ionescu in preajma implinirii varstei de 66 de ani (e nascut la 8 iunie 1937).
Autorul a fost lector la Catedra de literatura comparata si teorie literara a Facultatii de limba si literatura romana din Bucuresti pana in 1982, an in care s-a exilat. A fost de indata angajat la Radio Europa Libera. Aici lucreaza pana in 1995, cand americanii isi muta de la München la Praga postul de radio creat dupa inceputul Razboiului Rece pentru combaterea comunismului. Printr-o sansa din nou rara, devine lector de literatura si limba romana la Institutul de Romanistica al Universitatii din Heidelberg, unde lucreaza pana la pensionare, in 2002. Locuieste in Germania, la München, din 1983.
Copacul din campie este a patra lui carte. Pana la plecarea din Romania, ii aparusera doua volume de critica si eseistica literara, ambele primite bine (Romanul lecturii, 1976, Orizontul traducerii, 1981). Respinsa de cenzura in 1973, fiindca se ocupa de opera unui autor, dramaturgul francez de origine romana Eugen Ionescu, aflat in conflict cu autoritatile comuniste de la Bucuresti, cartea care ar fi urmat sa fie debutul lui editorial, Anatomia unei negatii, a fost tiparita in Romania dupa rasturnarea regimului comunist, in 1991; cu doi ani inainte, o versiune prescurtata, cu titlul schimbat si tradusa in limba franceza, fusese editata la Heidelberg (Les débuts littéraires roumains dEugčne Ionesco, 1927-1940).
Subintitulata scrieri memorialistice, este compusa dintr-un substantial capitol de confesiuni si retrospective, Partea si intregul, caruia ii sunt adaugate patru convorbiri, doua comentarii despre memorialistica unor prieteni (Mircea Zaciu, Virgil Ierunca si Monica Lovinescu), o interventie polemica despre colaborationismul lui Tudor Vianu si doua texte oarecum ocazionale, unul despre Eminesc
