Stimulat de un articol al lui Alex. Leo Serban (Sfirsit de an cu studiu de necaz, Observator cultural Nr. 95-96) – articol despre care ziceam ca este „punct unic de referinta in bransa, prin rectitudine si subtilitate disociativa“ – ajungeam sa afirm ca „fara vocatia criticii nu se poate faptui nimic performant in nici un domeniu al filmologiei, nici macar datarea corecta a filmelor“ (Observator cultural Nr. 100). Extind acum afirmatia asupra publicisticii de resort, adaugind: si nici redactarea corecta a unei simple informatii de ziar.
Am in fata doua texte: un document oficial, recte deciziile Comisiei de selectie de la CNC pentru recent incheiatul concurs de proiecte cinematografice, si un articol dedicat aceluiasi eveniment, sub o semnatura consacrata filmologic (deci nu o stire redactionala impersonala), in ziarul pe care obisnuiesc sa-l cumpar de la chiosc (nu mai indic semnatura, nici cotidianul in cauza, nu atit ca sa nu ma repet de la un articol la altul, cit fiindca dezinformarea calificata si reiterata a cititorilor e destul de raspindita in bransa si mi se pare de interes general sa-i detectam tehnicile).
Inainte de a intra in posesia documentului oficial, cind am citit titlul din pagina de ziar, mi-am impus postura lectorului fara aprehensiuni, bucurindu-ma de doua, ba chiar de trei ori, daca includ in socoteala insasi finalizarea concursului suspendat trei semestre in sir: Concursul de proiecte cinematografice 2003.
Mai multe debuturi, dar si tandemul de neocolit: Sergiu Nicolaescu – Ioan Carmazan. Evrika! Slava adversativului dar! Va-sa-zica – am conchis instantaneu – paharul e pe jumatate plin, gratie debutantilor, si chiar jumatatea goala a paharului (tot raul spre bine!) e incurajatoare, fiind pentru prima data cind semnatara articolului se detaseaza de stiutul clan politic mafiot al mediocratiei. Dar multipla bucuri
