Pe scurt
În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 143) şi în 22 (nr. 683), e publicată o scrisoare demnă şi plină de învăţăminte în care Rodica Culcer, Nadina Forga şi Cosmin Prelipceanu îşi explică motivele demisiei lor de la Europa F.M. Spre deosebire de politicieni ori de şefi ai unor organisme din sport, iată, jurnaliştii au onoare şi ţin să le fie respectat dreptul la opinie. l Tot în 22, dl Andrei Cornea semnează un admirabil editorial: De ce sîntem pro-americani? Ideea, foarte corectă, este aceea că nu poate fi acceptată alternativa formulată de Chirac şi reluată de Prodi, cum că, dacă iei partea SUA pe plan militar, pierzi partea Europei pe plan economic. Dl Cornea notează, pe bună dreptate, că nu toată Europa a fost contra războiului din Irak: au fost de această părere Franţa, Germania şi Belgia, iar de părerea opusă Marea Britanie, Spania, Danemarca şi chiar Italia dlui Prodi, n-a existat o decizie majoritară care să fi obligat U.E. să fie pro- sau contra intervenţiei militare din Golf. l Am trăit ca s-o citim şi pe asta, în TIMPUL (martie) ieşean al dlui Liviu Antonesei, un oarecare Alex Nick Simian (o fi pseudonim?) se declară pe faţă partizanul grupării Onişoru contra grupării Pleşu din CNSAS: ba că Pleşu et comp. sînt unde sînt şi vor să rămînă unde sînt pentru salariile mari, deşi n-au ce căuta acolo (asta, cam aşa este!) fiindcă etc. etc. E tras de urechi şi dl Mihăieş care, în România literară, a ţinut partea lui Pleşu şi nu pe a lui Onişoru. Domnule Antonesei, dv. citiţi revista pe care o conduceţi? l Dacă n-o citiţi, vă recomandăm s-o faceţi, fiindcă merită. Nu ne referim la Alex Nick Simian, ci la altele. De exemplu, Timpul este printre foarte puţinele (ca să nu zicem că e singura) reviste care şi-au amintit că la 26 ianuarie Ceauşescu ar fi împlinit 85 de ani (şi reia un text difuzat de Europa Liberă în 1978 al dnei Anneli Ute Gabany care analiza s