Totul e bine sau când începe, măcar, să se termine cu bine... Zguduiala de bază s-a dus. Ce te faci însă cu seismele, cu replicile, mărunte, imperceptibile, deocamdată, ale fenomenului?... În stare să pună din nou serios în mişcare cine ştie când alte straturi de dedesubt adormite?...
Un prieten, care este şi puţin cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta şi-ţi voi spune ce şansă are răscoala în chestiune. Zis şi făcut.
La ruşi, când cu daravera, fostele pioniere zeloase, constituind prima generaţie a revoluţiei izbutite, deveniră cu timpul nişte bătrânici apucate încă. Nici un fel de feminitate. Oho, va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliştii de pe atunci nişte prăpădiţi de moşnegi, ajunseră nişte zurbagii şi ei încă. Impotenţă totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un ideal...
La noi păstrând desigur toate proporţiile se răsculară, româneşte, adolescenţii, tinerii din 22. Rezultă că, la ruşi, drumul vechi era barat în întregime încă din start. Pe când la noi, - semi-deschis. Afară doar dacă nu ni-l bararăm noi singuri. Dar asta ne priveşte.
Prietenul cârcotaş mai zice: observaşi când a început tărăşenia?... Prima din secolul 20... Păi, în octombrie. Luna când încep să se facă şi socotelile definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut - cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale culesului abia încheiat... Bine, bine, ajunge, mă întrerupe, nervos amicul, lasă-mă cu poezia, să trecem la fapte porunceşte sever. Să deducem de aici deduse el singur că ruşii suferă de un rău de Octombrie?... Posibil, am îngânat. Ceva, aşa, ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Şi că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomen
