Era inevitabil ca luxurianta viaţă a prinţesei Martha Bibescu, trufaşa, inteligenta stăpînă a Mogoşoaiei, scriitoare pariziană de succes, să nu fie învăluită sau zgîndărită de "legende". Deobicei, "legendele" sînt fabricate de adversari cu priviri piezişe sau de admiratori fanatizanţi, şi sînt gustate de un public iubitor al literaturii... "terţiarului", pentru că legendele astea circulă prin viu grai. Poţi să le cenzurezi? Evident că nu; le poţi folosi ca material documentar pentru un roman, eventual, nicidecum pentru scrierea unui tom critic.

În volumul care reuneşte două cărţi şi doi autori, Destinul Lordului Thomson of Cardington, aparţinînd Marthei Bibescu, şi Smaranda, de generalul de brigadă, lordul Thomson of Cardington, apare şi o treia personalitate: prefaţa este semnată de James Ramsey MacDonald, prim-ministru al Angliei la acea dată. Cartea însăşi e o noutate veche; a apărut în limba franceză în 1932, la doi ani de la moartea lui Christopher Birdwood Thomson of Cardington. Mai mult, la început a fost Smaranda, apoi acest volum, reunind sub coperţile lui trei prieteni. A cui a fost ideea? Cîteva date interesante am aflat parcurgînd corespondenţa dintre Martha Bibescu şi Ramsey MacDonald. La nici două luni de la tragica dispariţie într-un accident aviatic a lui Christopher Birdwood, James Ramsey MacDonald, primul prim-ministru laburist al Angliei şi şeful de partid al ministrului laburist, îi scria prinţesei Martha Bibescu: "Un editor de aici scoate o ediţie populară a Smirandei ( sic) eu am scris o notă biografică în chip de introducere. Ai dori să adaugi ceva? Ai vrea să-mi trimiţi cîteva propoziţii pe care le-aş putea cita, ca din partea cuiva care l-a cunoscut bine, lucruri care să se refere la acea faţă pe care n-o arăta lumii?" ( 6 decembrie 1930). Promptă, Martha Bibescu, într-o scrisoare din 19 decembrie pare să-i răspundă indirect, cu al