Cititorii vor fi recunoscut în titlul editorialului meu titlul unei cărţi a lui Jean-François Revel din 1990 ( ediţie românească, Humanitas, 1993, în traducerea foarte clară a lui Dan C. Mihăilescu). În ultima lună, văzînd pe mai multe canale t.v. româneşti şi străine, auzind din oră în oră la radio sau citind în trei-patru ziare în fiecare dimineaţă ce se întîmplă în Irak, mi-a revenit de cîteva ori în minte extraordinara carte a eseistului francez. Remarcînd că epoca noastră beneficiază de o informaţie mai rapidă şi mai complexă decît oricare alta din istorie, Revel descoperă paradoxul că această cunoaştere fără frontiere devine inutilă, atunci cînd e vorba de a înţelege şi interpreta corect faptele şi situaţiile de natură politică, economică, socială sau culturală din lumea în care trăim. La originea paradoxului ar sta preeminenţa ideologicului, adică al acelui mod de gîndire care substituie realităţii un scenariu din care face o a doua realitate, mai convingătoare şi mai lesne de manipulat. Ideologia, susţine Revel, nu rezolvă problemele oamenilor, fiindcă nu ia naştere dintr-o judecată corectă a faptelor ( din contra, ea deduce faptele din cîteva prejudecăţi): dar ( şi asta este esenţial) "ea transformă realitatea mai mult decît ar putea-o face cunoaşterea cea mai exactă" ( ed. rom., p. 164).
Mediatizarea războiului din Irak a reprezentat pentru mine cea mai viguroasă ilustrare a paradoxului lui Ravel. Ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, vorba lui Lenin, cel mai mare ideolog din secolul XX, am avut dovada justeţei unei teze pe cît de paradoxale, pe atît de neliniştitoare. Mă refer atît la programele de ştiri de la radio şi t.v. sau la grupajele de informaţii din ziare, cît şi la talk-show-urile şi la articolele de analiză politică. Desigur, nu în totalitate. Excepţiile, care să confirme regula, au existat. Îngrijorător de puţine însă, ind