Inregistrarea unui medicament este un proces extrem de laborios oriunde in lume. In Comunitatea Europeana dureaza maximum sapte luni, iar in Romania, un an si jumatate. Pentru acceptarea produsului, Agentia Nationala a Medicamentului (ANM) solicita tot felul de cercetari si studii, pe animale si pe voluntari umani, care sa sustina beneficiile noii substante. Companiile mari spun ca investesc sute de milioane de dolari, iar specialistii lor transpira ani intregi in laborator pina sa descopere substanta care reprezinta noutatea. Daca un producator reuseste, in sfirsit, sa inregistreze medicamentul nou, atunci el detine monopolul pe o ?felie? anume de tratament si incearca sa impuna un pret. ?Una dintre modalitatile de recuperare a banilor investiti in cercetare este sa se mentina monopolul cit mai mult timp?, ne-a explicat profesor Ion Fulga, seful Catedrei de Farmacologie si Farmacoterapie din cadrul Universitatii ?Carol Davila? din Bucuresti si fost director al ANM.
Furtul de dovezi stiintifice
Mentinerea monopolului nu dureaza insa atit de mult timp ca in tarile din UE. Romanii protejeaza un medicament nou cam 10 ani din momentul aparitiei sale pe piata, cit dureaza perioada asa-zisa de ?patent?. Europenii au oferit medicamentelor unice o perioada mai mare de monopol, considerind ca este o regula de etica. Legislatia europeana mai tine cont, in plus fata de noi, de un certificat suplimentar de protectie care prelungeste drepturile inventatorului cu maximum cinci ani, urmata de o alta perioada, numita de ?exclusivitate (protectie) a datelor?, de sase pina la 10 ani. Exclusivitatea datelor permite unei alte firme sa copieze formula chimica noua si sa creeze un medicament similar, dar ii pune niste conditii foarte drastice: sa arate, prin documente, ca are propriile dovezi stiintifice (experiente pe animale si pe oameni - voluntari sanatosi s
