Taina de aur a subdezvoltarii
Avem o slabiciune fireasca pentru serviciile secrete, intrucat a ne spiona si turna aproapele reprezinta - poate reprezenta - o indeletnicire dintre cele mai placute. Pana si Ion Cristoiu, cu omniprezenta sa limba impiedicata, recunostea - acum cativa ani - ca a parasit un ziar pe care-l pastorea, pentru ca i se acrise de confruntarile dintre redactorii reprezentand diverse servicii secrete. E grav, daca pana si lui Cristoiu i s-a acrit, el fiind expertul recunoscut in a produce altora acreala.
Am placerea de-a cunoaste destui insi care-si zemuiesc truda in serviciile secrete, zburdalnice din cale-afara pe meleagurile noastre. Unii dintre ei transpira cu carte de munca, si-i stie tot norodul, adica nu chiar tot. In timp ce altii se numesc agenti acoperiti, fardati si deghizati sa nu para ce sunt.
Primii se simt imbuibati de importanta, straduindu-se sa le semene eroilor din filmele de lupta si sex, cu care-si tin treaz nervul optic. Dar cei mai apropiati inimii noastre sunt agentii acoperiti, ei inchipuindu-si ca nimeni nu decodifica hramul pe care-l poarta.
E-o certitudine c-avem strasnica trebuinta de servicii secrete, capabile sa ne pazeasca de spionii cei rai la suflet si intentie. Cine se-ndoieste ca dusmanii otraviti ai tarii abia asteapta sa ne-nhate - intr-un moment de omeneasca neatentie - misterele pentru a le folosi ulterior in scopurile lor josnice, capitaliste?
De-aceea, consideram ca agentii romani secreti trebuie sa vegheze neabatut, pentru ca natiunile pizmase sa nu puna mana, de exemplu, pe misterul cusmei de oaie ori pe-al caselor de chirpici, fala arhitecturii noastre nationale!
Cu strasnicie trebuie pazit miracolul gloduros al autostrazilor noastre satesti - cu patru benzi, daca socotim si santurile - ca sa nu-ncapa in bratele repezite ale japonezilor sau
