Cu prilejul unei reuniuni a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), Soros, in calitate de presedinte al mai multor fundatii pentru dezvoltarea societatii civile in Europa de Est, a plasat Romania alaturi de Belarus, Ucraina si Republica Moldova in incalcarea drepturilor omului. El a mentionat impunerea criteriului unui numar de membri fondatori de cel putin 25.000 de persoane ca o “constrangere fara echivalent in Europa” pentru constituirea unui partid, precum si dispozitiile “care fac in asa fel incat doar organizatiile neguvernamentale care sustin partidul la putere sa aiba posibilitatea de a primi fonduri publice pentru activitatile lor”.

Acestor incalcari ale libertatilor de asociere si, respectiv, de expresie, Soros le-a adaugat faptul ca recentul pachet de legi anticoruptie este de o asemenea natura incat “ar putea avea efectul contrar celui dorit, adica ar putea incuraja coruptia”.

Acuzele lui Soros vizau, fara indoiala, probleme importante, dar, tot fara indoiala, de “rangul doi”, caci nu din cauza reglementarii slabe, insuficiente, defectuoase sau interesate a problemelor cu pricina este Romania in situatia in care este.

Cu mult mai importante in domeniile in discutie sunt aspectele “nevazute” care s-au “dezvoltat” de la revenirea PDSR la guvernare. Un exemplu netransparent din domeniul libertatii de asociere il constituie faptul ca, in ultimii doi ani, PDSR a racolat de la alte partide mai multi primari decat castigase in urma alegerilor, si asta, pur si simplu, nevarsand fonduri sau intarziind varsarea fondurilor catre primariile care nu erau conduse de reprezentanti ai partidului de guvernamant. Iar in ce priveste libertatea de expresie, de o mult mai mare importanta este influentarea presei audiovizuale sau scrise prin intermediul tot al parghiilor financiare.

La nivelul numarului mare de media di