Palatul Mogoşoaia s-a transformat în ultimii ani într-un spaţiu muzeal deosebit de viu şi îmbietor prin tot ce ne propune, un spaţiu revitalizat atât prin expunerea lui permanentă de la etaj, cât şi prin numeroasele expoziţii temporale de la parter, din foişor şi din cuhnie. Modul neconvenţional în care colecţia de piese donate de Liana şi Dan Nasta îmbracă interioarele etajului dă acestuia un aer intim şi în acelaşi timp distins, deci cât se poate de adecvat unui palat princiar, iar tematica îndrăzneaţă, şi anume Tradiţia aulică. Muzeu imaginar al sintezei româneşti, are întru totul acoperire în concreteţea obiectelor de artă, alese şi expuse cu mult gust.

Dar împrospătarea întregii atmosfere produsă în ultimii doi ani, sub îndrumarea atentă a Doinei Mândru, noua directoare a complexului denumit Palatele Brâncoveneşti de la porţile Bucureştiului, respectiv Mogoşoaia şi Potlogi, te întâmpină chiar de la primii paşi făcuţi pe lunga alee străjuită de pomi, care duce la intrarea în incinta propriu-zisă şi te însoţeşte şi când te plimbi prin grădinile din jurul palatului şi de lângă lac, reamenajate şi ele, sau urmăreşti activitatea febrilă de refacere a serelor de flori.

Intrând apoi în interiorul palatului şi parcurgând una dintre cele trei expoziţii de la parter, şi anume cea care ilustrează dăruirea, priceperea şi efortul neîntrerupt, de peste treizeci de ani, făcut de principesa Martha Bibescu pentru a reface întregul domeniu de la Mogoşoaia, ai sentimentul reconfortant că un fir nevăzut leagă momentul de atunci cu cel prezent, chiar dacă acesta din urmă este infinit mai modest ca posibilităţi.

Zidurile Palatului de la Mogoşoaia stau mărturie pentru trei sute de ani de istorie românească. Începând de prin 1680, biv-vel-postelnicul Constantin Brâncoveanu cumpăra mai multe trupuri de moşie de prin partea locului şi, după obiceiul ti