FundaŢia Ernst von Siemens va fi din ce în ce mai cunoscută în România, în special în mediile muzicale. Din 2003, într-o colaborare cu Institutul Goethe şi cu Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, fundaţia cu sedii la München şi Zug iniţiază un proiect de anvergură, destinat stimulării tinerei compoziţii româneşti şi a vocilor originale ce pot apărea în acest context. România devine un al treilea centru susţinut astfel: proiecte similare se derulează în Rusia şi Polonia.

Numele Siemens se asociază automat de vestitele produse electrocasnice. Acelaşi nume patronează fundaţii pentru muzica, artele plastice şi ştiinţele contemporane, ceea ce în Germania nu mai surprinde pe nimeni. Tradiţia mecenatului german este una îndelungată, locul aristocraţilor ce susţineau pe un Mozart, Beethoven sau Wagner fiind luat de moderna ipostază a fundaţiei. Pentru un român însă, această asociere a unui mare concern industrial cu artele "grele" poate constitui o sursă de perplexitate. Noi suntem obişnuiţi ca oamenii de afaceri cu mulţi bani să sprijine fotbalul sau vedetele pop-rock şi privim cu suspiciune nedisimulată mecenatul îndreptat spre zone care, la noi, sunt de un slab interes public.

Din posibilele explicaţii, cea mai simplă este tradiţia educaţiei general-muzicale şi afinitatea nemţilor pentru muzică: prieteni din Berlin, cu colecţii impresionante de CD-uri şi partituri de muzică de avangardă, îmi arată uneori limitele proprii "omului de specialitate", întrecute de informarea pasionată a unui "simplu meloman". La rândul său, Ernst von Siemens ( 1903-1990), moştenitor al firmei înfiinţate de bunicul său, Werner von Siemens, a studiat fizica. A învins în tinereţe o paralizie căreia cei din jur nu i-au dat şanse de recuperare. A preluat imperiul industrial de la tatăl său, Carl Friedrich von Siemens. A mărturisit adesea că muzica stă permanent î