110 ani de la moarte
George BariŢ ( n. 1812), de la a cărui moarte se împlinesc 110 ani, ne apare ca un animator comparabil, prin iniţiativele sale culturale, cu Ion Heliade Rădulescu în Ţara Românească, cu Gh. Asachi şi Mihail Kogălniceanu în Moldova. Cultura secolului al XIX-lea din Transilvania este dominată de personalitatea sa.
În prelungirea activităţii reprezentanţilor Şcolii Ardelene, el este înainte de toate un cărturar care-şi dă seama de foloasele "luminării" prin şcoală, prin învăţătura de carte.
"Era în 1835-1836 scrie Nicolae Iorga. Pleiada marilor scriitori ardeleni se stinsese. Ei lăsaseră cărţi, dar nu erau şcoli. Cele mici, din vremea lui Iosif al II-lea, erau în decădere; cele mari se rezumau încă în şcoala înaltă din Blaj... «Şcoli sînt de lipsă, şcoli», proclamă în 1835 tânărul profesor de fizică din Blaj, exprimând cea dintâi nevoie a timpului... El primi să fie dascăl la Braşov, nu pentru leafă, care era sărăcăcioasă, ci pentru însemnătatea acelui centru românesc din Braşov şi pentru foloasele ce trebuiau să izvorască pentru neam din aducerea la crezul naţional al acestui vechi cuib de negustori..." ( Oameni care au fost, vol. I, Bucureşti, E.P.L., 1967, p. 67).
Deviza sa este de acum înainte "lăţirea" culturii la toate clasele de oameni. Trezirea din "somnul neştiinţei" însemna în fapt trezirea conştiinţei naţionale şi politice a poporului român. Articolele lui Bariţ despre şcoală şi educaţie ( Cuvîntare scolasticească, Educaţia etc.) urmăresc cu o impresionantă stăruinţă acelaşi scop al trezirii conştiinţei naţionale a poporului român şi al eliberării sale sociale şi naţionale.
Plecând din Blajul atâtor iniţiative istorice şi culturale la Braşov, Bariţ este întemeietorul presei româneşti din Transilvania şi unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai săi. Gazeta Transilvaniei, Foaie p
