Nu Ştiu alţii cum sunt, dar eu", când văd câte-un crainic de televiziune, prezentând jurnalul, îmi vine să mă fac haiduc, să-mi iau durda în spinare şi spre codri s-o apuc, să aştept la o intersecţie de drumeaguri ogaşenizate vârtos şi să aplic legea vestului sălbatic în variantă chineză. Glumesc, desigur, pentru că ei, crainicii, sunt cei care mă înseninează în clipele negre de după achitarea dărilor către stat, cu ştiri şi reportaje de la şedinţele de Guvern unde majoritatea "executivilor" sunt plini de voioşie molipsitoare când discută despre nivelul nostru de trai, greve, reducerea paturilor de spital ( Doamne-ajută Aceasta înseamnă: ori că nu mai avem atâţia oameni bolnavi, ori că moartea a trecut la seceriş fără să mai aştepte compensarea medicamentelor). Aşadar ei, crainicii, sunt cei care ne aduc în case veştile; rele, că bune erau doar pe vremea ceauşismului. Acum nimic nu mai e bine, totul a luat-o pe panta răului, deşi Executivul se strofoacă sisific să ne convingă că nu e aşa. Ce să facă şi el, sărmanul? Dacă e Executiv ( ne)execută, nu? Scuzaţi-mi derapajul, dar economia noastră de piaţă e atât de alunecoasă, că, fără să vrei, văzându-l pe Domnul Prim-ministru şi ascultându-i vocea calmă şi discret ironică, te simţi patinator profesionist făcând "triplutulucuri" ( ?) care îi lasă stane pe ruşi cu pe toţi canadienii la un loc. Că, fără o cât de mică pricepere în ale patinajului, cum să te strecori printre jaloanele economiei de piaţă şi trambulinele tranziţiei? O, dar acestea ţin de trecut. Acum canalele de televiziune ne transmit imagini cu şi despre războiul din Irak. Comentate de specialişti. Pentru că, dacă România are ceva din abundenţă, acela este analiştii, "ca să mă esprim academic", vorba unuia. Fiecare crainic de televiziune are analistul său care, evident, cunoaşte tactici şi strategii militare care i-ar lăsa muţi pe americani, ştie când, unde,