Amintirile lui Iosif Corpas despre închisorile şi penitenciarele prin care-a trecut ca deţinut politic se distanţează de literatura de profil românească prin câteva date.

În primul rând, cele ce ţin de biografia - am putea spune apolitică - a autorului. S-a născut în 1926 la Arad, într-o familie ce reflectă bine compoziţia etnică a Transilvaniei (tatăl român, iar dinspre mamă, bunicul maghiar şi bunica germană). La numai 13 ani a trecut graniţa clandestin în Ungaria de unde-a fost expediat înapoi, la părinţi. A plecat apoi, din nou ilegal, în 1948, în Vest. Cofetar (prima sa calificare), muncitor minier ori din alte munci ocazionale a trăit următorii ani în Germania şi Franţa. Repatriat în România, în 1956, la cererea sa, neobişnuitul căutător de mai bine pentru acele vremuri şi aceste locuri, va fi curând condamnat la 4 ani şi 6 luni pentru trecere frauduloasă de frontieră. I-a petrecut în penitenciarele Oradea, Aiud, Gherla şi coloniile de muncă de la Periprava, Salcia, Stoieneşti şi Grădina din Balta Brăilei. După eliberare, a revenit în oraşul natal unde-a lucrat până la pensionare ca muncitor vopsitor, preocupat intens şi individual de studiul muzicii şi al filosofiei.

Aşadar, din 1957 până în 1961, Iosif Corpas a făcut parte dintr-o categorie de "politici" aparte - "frontieriştii". Consideraţi de către "adevăraţii" opozanţi ai comuniştilor ca indivizi nedemni de-a le aparţine, "frontieriştii" ilustrează însă ceea ce autorul numeşte rezultatul "crimelor de propagandă" de care s-a făcut, printre altele, culpabil vechiul regim. Căci ce altceva ar putea fi numit decât "crimă", propaganda "libertăţii" cetăţenilor din ţările socialiste închişi, în fapt, ca-n colivii de oţel în graniţa lor? Cum altfel decât crimă apare, alăturat aceloraşi discursuri propagandistice, delictul de-a fi deţinut "130 forinţi RPU şi 5 mărci germane"? - cum specifică