Un confrate puternic, dar modest, care m-a rugat să nu-i dau numele, e de părere că preşedintele ţării, domnul Ion Iliescu, cunoscându-se pe timpuri în Columbia cu Gabriel García Marquez, nu ar fi trebuit să aibă lângă dânsul nici un om de litere român. "Nu vinzi castraveţi la grădinar", cu alte cuvinte. Fals. Grădinarului mai lipsindu-i uneori unele specii de castraveţi; mai ales că nu se ştie niciodată...
Lăsăm la o parte faptul că, om cumsecade, fiul glorios al Olteniţei ar fi "iremediabil rătăcit" pe culoarul culturii. Dovadă cam cu ce fel de literaţi îi place să se înconjoare, în general nu mai dăm exemple... N-ar avea, aşadar, nici un fel de fler estetic, bunăoară ca De Gaulle care, voiajând, nu purta asupra sa decât tunul cu bătaie lungă şi precisă, marca "Malraux", ( cum ai zice Krupp) tunul Malraux. Astfel vorbea pe atunci colegul, oferind şi alte amănunte, tot atât de pitoreşti, pe care nu le mai reproduc, pe scurt, cum e turcul şi pistolul.
După el, după acest scriitor român plin de umor şi mai ales lucid, dacă ar fi fost în locul domnului Iliescu, ( o ficţiune, nu dăm cu parul) întâlnindu-se cu autorul unui Veac de singurătate, l-ar fi luat astfel: Stimate domnule etc. etc. la noi toată lumea v-a citit, vă citeşte cu pasiune, să ştiţi că şi noi avem scriitori bunicei, însă vedeţi ce se întâmplă, nu mă mai înţeleg cu ei, toţi s-au apucat să învârtă afaceri, lovituri peste lovituri. M-am rugat de unii să-i iau cu mine în călătorie, dar mi-au spus că nu au timp, timp, vorba aia, mă scuzaţi time is money. Nu-şi mai pot lăsa nici un minut afacerile, a intrat în ei demonul câştigului, foamea de aur, de bani, în contul lui Balzac Balzac? nu cunosc ar fi făcut nedumerit Marquez. A... ( îi suflase repede traducătoarea) franţuzul acela din Europa? parcă am auzit, câte ediţii a avut? Nobel, ceva?... Cultural şi explicativ cum e, marele politi
