DacĂ am scris noi, ăştia din presă, că şi străinii s-au speriat de corupţia din România, Puterea ori ne-a luat de sus, ori ne-a ironizat, ori s-a făcut că nu ne aude.

Premierul Năstase declară periodic război corupţiei, fiindcă dă bine la presă, dar uită să şi înceapă acest război. Preşedintele Iliescu aruncă, din cînd în cînd cîte o petardă, de care nu se mai sperie nimeni. Parchetul General se ocupă de mărunţişuri, Parchetul lui Amarie se ocupă de boschetarii corupţiei e tot mai limpede că P.N.A.-ul e o instituţie avortată.

Luaţi cu grijile războiului din Irak şi pătrunşi de importanţa lor planetară, puternicii României s-au răţoit la Raportul Departamentului de Stat american despre cum se respectă drepturile omului în România, raport în care e menţionat şi nivelul alarmant al corupţiei. Raportul se bazează pe date învechite a zis oficialitatea din România, bătîndu-le implicit obrazul americanilor, într-o reacţie care voia să zică în subtext "noi vă susţinem şi voi ne criticaţi?". Ambasada Statelor Unite la Bucureşti a răspuns politicos acestui mesaj supărat, salutînd, în limbaj diplomatic, progresele făcute de România în ultimii ani. După care mesaj a venit discursul ambasadorului Guest despre corupţia din România. Un discurs care s-a adresat atît oficialităţilor, cît şi românului de rînd şi al cărui mesaj e că ambasadorul Guest ştie ce se întîmplă în România. Un fel de a spune că nici Departamentul de Stat nu şi-a alcătuit raportul recurgînd la exemple care nu mai sînt de actualitate.

Discursul ambasadorului l-a luat pe nepregătite pe ministrul de Externe Geoană. Preşedintele Iliescu a părut şi el luat prin surprindere, iar premierul idem. Aşa că e limpede că discursul ambasadorului american a venit într-un moment în care s-a întîmplat ceva în funcţionarea de rutină a canalelor diplomatice dintre România şi Statele Unite. Acel