Un sociolog contemporan spunea ca sarbatorile constituie supapa prin care corpul social respira, eliminand tensiunile interne. Acea violenta care se dezvolta si creste perfid in interiorul unei comunitati, si care se elibereaza in conflictele armate sau in ritualurile societatilor arhaice, este domesticita prin organizarea de sarbatori. Fara aceasta supapa, violenta s-ar putea revarsa in interior, cu urmari greu de prevazut. Probabil ca si imparatii romani, in frunte cu sangerosul Nero, cunosteau aceste lucruri si de aceea organizau sarbatori intinse pe zile intregi, in care erau sacrificati sclavi sau chiar crestini, in lupte de gladiatori sau in infruntari cu animale salbatice. Intr-o lume desacralizata, multe din sarbatorile contemporane respecta acelasi scenariu. Un obicei nascut, la noi, pe vremea comunismului, continua astazi in forme putin schimbate. 1 Mai e singurul "week-end" pe care si-l permit romanii. Se cunoaste faptul ca, pentru europeni si americani, sfarsitul de saptamana e "sfant". Ei evadeaza din orase, ies in zonele turistice, se cazeaza la moteluri si incearca sa uite, pret de doua zile, de rutina unei munci agasante. In lipsa banilor, noi, romanii, nu iesim nicaieri la sfarsit de saptamana. 1 Mai, in schimb, umple la refuz locurile de distractie. Adultii iau cu asalt padurile din jurul orasului, acolo unde distractia principala o constituie muzica populara, mititeii si berea. La Neptun, Olimp sau Eforie merg tinerii si pustii de bani gata de peste tot. Ei iau cateva mii de dolari de acasa, se urca in masini si pornesc in marea aventura. Ei se vor imbata, vor urca pe decapotabile blonde lascive si, desigur, ridicole, se vor lua la cearta si la bataie cu altii ca ei, isi vor da foc reciproc la masini. Vor locui la cele mai scumpe hoteluri, unde ii vor deranja pe toti ceilalti clienti, se vor alege cu amenzi pentru tulburarea linistii publice, vor c