Moderaţia îi poate duce la îmbolnăvire pe cei care nu sînt suficient de antrenaţi să o practice. Eu nu sînt. Am constatat-o cu prilejul protestului pe care l-am semnat (şi la a cărui alcătuire am participat), alături de Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Florin Iepan, Radu Muntean, Cristi Mungiu, Nae Caramfil, Alexandru Solomon - există mai multe liste complete cu semnatarii, precum şi discuţii legate de motivele protestului, în presa ultimelor săptămîni. Am să povestesc pe scurt, pentru cei ce nu sînt încă la curent, cu inexactităţi, exagerări şi puseuri de furie (datorate în mare parte exerciţiilor nesănătoase de moderaţie pe care le-am practicat în ultima vreme), ce-a făcut Centrul Naţional al Cinematografiei şi de ce găsim noi cu cale să protestăm. Anual, din bugetul statului, cîteva milioane de euro, să zicem vreo patru, se duc înspre cinema. Probabil că au existat şi vor exista ani în care suma va fi mai mică, sau nu va fi deloc, dar asta e lipsit de relevanţă. Cînd banii există, CNC anunţă un concurs de proiecte, numeşte un juriu şi împarte banii. Ca întotdeauna în astfel de cazuri, nu împărţirea de bani este neapărat frauduloasă, ci procedura în sine. CNC are un Colegiu Consultativ - o mînă de oameni fără atribuţii precizate de către legea cinematografiei, fără mandat şi fără frică: o parte din ei merg în juriu, restul participă la concurs şi cîştigă. Aceasta este esenţa fraudei din cinematografia română de doi ani încoace, şi nu văd de ce lucrurile ar trebui să se schimbe, atîta timp cît, aşa cum spune public Segiu Nicolaescu, (preşedintele comisiei care finanţează proiectele) legea nu interzice. Acestei situaţii, de o nesimţire care înmărmureşte, protestul nostru îi opune o sumă de soluţii civilizate, toate prezentate cu o voce mică, dar demnă: să se interzică membrilor colegiului consultativ participarea în juriu şi în concurs; să se găsească un criteriu d