Interminabilul serial al flotei continuă cu o nouă anchetă şi noi semne de întrebare se ridică în legătură cu imparţialitatea justiţiei. Interesul public este maxim, dar anchetatorii nu au adus alte probe pentru a justifica reluarea anchetei. Implicarea comisiei de la Palatul Cotroceni, presupusele relaţii cordiale dintre Traian Băsescu şi Ion Iliescu, întîlnirea secretă dintre primarul capitalei şi Adrian Năstase, despre care am aflat cu întîrziere, complică scenariul şi lărgesc distribuţia spectacolului, dar victima e aceeaşi: justiţia. Toată săptămîna trecută, Traian Băsescu a făcut turul talk-show-urilor, ca o veritabilă vedetă politică, susţinînd că e nevinovat şi că totul nu e decît o înscenare politică. În mod normal, o acuzaţie atît de gravă ar fi trebuit să provoace o replică şi dincolo de emisiunile de televiziune. Suspiciunea vizează însăşi modul de funcţionare a sistemului de împărţire a dreptăţii, acuzînd justiţia că e un mecanism de combatere a adversarilor politici. Comentariile jurnalistice par a cădea de acord că Băsescu este ţinta unei anchete la comandă. Puţinele voci din presă care susţin contrariul vin dinspre ziarele de apartament, apărute ca ciupercile după ploaie, nimeni nu ştie cum supravieţuiesc: ele se pretind echidistante şi chiar sînt, pînă în momente ca acestea, cînd trebuie să apară la televiziune şi jurnalişti care îl înfierează pe Băsescu. În afara acestor voci interesate, se conturează o majoritate care consideră că afacerea e cusută cu aţă albă. Se porneşte de la premisa că justiţia este supusă politicului, fapt considerat o fatalitate. Şi dacă e o fatalitate, putem analiza situaţia: cine ce are de pierdut în plan politic, ce va crede electoratul, ce va face Băsescu, ce va face guvernul. De fapt, pînă acum nu s-a vorbit nimic despre posibilitatea ca un preşedinte de partid să intre la închisoare, toţi ştiu că de fapt miza est