În perioada adolescenţei am participat la un program iniţiat de M.T.S., intitulat "Şcoala de sîmbătă", care cuprindea şi o "şcoală de jurnalistică" destinată liceenilor. Cursurile se ţineau, desigur, sîmbăta şi se concentrau pe cîteva module cum ar fi istoria presei, tehnoredactare, principiile şi genurile jurnalisticii, chiar şi pamflet de presă, într-un cuvînt cam tot ceea ce ar trebui să ştie un tînăr cu ambiţii de a scrie la gazete şi de a face parte, mai tîrziu, dintr-o redacţie "adevărată". Pe vremea aceea încă îmi doream cu ardoare să urmez facultatea de jurnalistică transformată peste noapte din atît de blamata "Ştefan Gheorghiu" într-o şcoală care pregătea viitori profesionişti ai presei etc., etc. Lectorii care participau la "jocul" respectiv (căci, în fond era un "joc"!) proveneau de pe la diverse ziare cu renume, în special cotidiane şi toată treaba părea foarte serioasă, căci ne trimiteau pe străzile capitalei ca să găsim subiecte de reportaj, iar cel care scria cel mai bun material primea chiar şi un premiu, un "bonus" (eu am primit, de exemplu, o carte: Banchetul lui Platon). Am mers sîmbătă de sîmbătă la cursuri şi aşa i-am cunoscut pe Parazitu', pe Balenuşa, pe Tătaru, pe Didi, pe Diana şi pe Loredana, pe Laura şi Lăurica (una mai mare şi una mai mică), aşa am băut una dintre primele mele beri la "Bombonica" care acum nu mai există, vis-ŕ-vis de A.S.E. şi licheur la M.B.L., în Cişmigiu, aşa am plecat în tabără "de lucru" la mare şi am scos nişte reviste de sezon la imprimantă, am devenit peste noapte redactor-şef la publicaţia Insolaţie, apoi colectivul m-a demis pentru că preferam ora mea personală de plajă şi terasa de lîngă hotel în loc să alerg după interviuri cu vedete care se prăjeau pe undeva, pe la Neptun; în sfîrşit! a fost o experienţă interesantă în urma căreia pînă şi acum mai ţin minte că prima foaie tipărită s-a născut la Paris