Apărute în 1965 la Paris (după ce, cu patru ani înainte, o versiune prescurtată fusese tipărită la Londra), cele două volume memorialistice ale lui Matila Ghyka, Popasuri ale tinereţii mele şi Fericit ca Ulise..., sînt acum traduse în româneşte de Georgeta Filitti (Editura Curtea Veche). Cunoscut prin studiile sale de estetică în cercurile de specialişti, Matila Ghyka a avut o viaţă extraordinară, plină de evenimente cît să încapă nu în unul, ci în mai multe romane. O biografie concisă şi exactă, ce urmează firul memoriilor, aflăm în excelenta carte a lui Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc (Editura Compania). Născut la Iaşi în 1881, pleacă la zece ani împreună cu mama lui la Paris. Face o şcoală navală, apoi îşi ia diploma de inginer la Ecole Supérieure d'Electricité, dar îşi va da, la Bruxelles, doctoratul în... drept. Îşi începe cariera în marină, însă optează curînd pentru diplomaţie, primele posturi fiind la Berlin şi Londra. Cum însărcinat cu afaceri în capitala britanică e prietenul lui Antoine Bibescu şi cum la legaţie se cam stă degeaba, cere un concediu fără plată şi pleacă într-o călătorie în jurul lumii. La New York îşi schimbă identitatea, ia numele de Maximilien Euler şi se angajează ca simplu muncitor la o fabrică de automobile (a mai făcut şi figuraţie în filme de mare spectacol). Patronii îl remarcă şi îl promovează, dar omul nostru n-are stare şi pleacă mai departe, în Japonia, China, Egipt. În timpul primului război e ofiţer de legătură pe lîngă misiunea franceză a generalului Berthelot. Revine în diplomaţie, ocupă diferite posturi în Italia, SUA, Spania, Polonia, Franţa, Austria, Suedia, Anglia. Demisionează în 1940, ca urmare a venirii la putere a lui Antonescu. După război e timp de doi ani profesor la Universitatea din Los Angeles. Îşi publicase principalele studii încă prin 1930, tot pe atunci îi apăruse şi romanul