Exista libertati si libertati. Unele sunt atat de rare incat a fost nevoie sa punem semne prin calendar, cu rosu, sa ne-amintim anual de ele. Pentru ca omul, de pilda, nu se mai satura de atata munca, i se acorda cu forta, anual, o zi libera, de 1 mai. Este vorba, probabil, de-o varianta reciclata a Saturnaliilor - acea sarbatoare din antichitate cand pana si sclavii se puteau destrabala in voie, fiind invitati sa-si tina propriii stapani sub papuc, sa le dea bastoane si bice pe spinare ori sa-i cocoseze cu porunci, razgaieli, nazariri si mofturi cumplite. Cam asta era ideea si cu sarbatoarea de 1 mai: in principiu, toti angajatii ar avea atunci libertatea sa se urce in capul sefilor si patronilor, sa-i traga de urechi, sa le lege sireturile la pantofi, sa-i hartuiasca sexual, sa le traga suturi in fund si sa-i concedieze pentru ca nu poarta fusta. Insa exista sclavii si sclavii. Asa ca omul, aceasta trestie (uneori) ganditoare, prefera destrabalari mai botanice: el iese la iarba verde, tufis, palmier sau padure, infuleca niste mici, inghite niste bere, face niste zgomot, niste pipi, niste murdarie si gata, scapa cu bine si de libertatea asta. Ziaristul, alta trestie truditoare, are libertatile sale: libertatea de-a scrie cu pixul, pe hartiile personale, ceea ce altii pot spune in gura mare. Libertatea de-a avea ciocul mic. Libertatea de-a fi haituit, molestat, condamnat, lichidat pentru tot ce prefera sa scrie in gura mare. Si, fireste, libertatea de-a fi nehalit. De-a avea ciocul mare. Libertatea de-a se manji singur cu pixul. Pentru ca libertatile sunt asa de multe incat se-ncurca in ele, exista si pentru dansul un semn rosu in calendar, de 3 mai. Ziua mondiala a libertatii presei e menita, se spune, sa celebreze "dreptul de a informa opinia publica deschis, fara teama". Am sa las haituirile, molestarile, condamnarile si lichidarile pentru altii, care stiu sa se-n