In 1990, unul din sloganele la moda printre muncitorii care participau la mitinguri era: ?Nu ne vindem tara!? Dupa 13 ani, efectele acestui ?slagar? se fac simtite din plin: o buna parte a economiei de stat a intrat pe mina unor firme cu proprietari romani. In urma cu patru ani, Banca Mondiala ne acorda 300 de milioane de dolari pentru intarirea sectorului privat din Romania prin programul PSAL I care prevedea ca 57 de mari societati, nucelul dur al economiei de stat, urmau sa fie privatizate. In acest moment, programul PSAL I este aproape incheiat, peste 80a din aceste intreprinderi fiind vindute catre investitorii privati.
In 1990, unul din sloganele la moda printre muncitorii care participau la mitinguri era: ?Nu ne vindem tara!? Dupa 13 ani, efectele acestui ?slagar? se fac simtite din plin: o buna parte a economiei de stat a intrat pe mina unor firme cu proprietari romani. In urma cu patru ani, Banca Mondiala ne acorda 300 de milioane de dolari pentru intarirea sectorului privat din Romania prin programul PSAL I care prevedea ca 57 de mari societati, nucelul dur al economiei de stat, urmau sa fie privatizate. In acest moment, programul PSAL I este aproape incheiat, peste 80a din aceste intreprinderi fiind vindute catre investitorii privati.
Dar de ce investitori este vorba? Cu citeva exceptii notabile, grosul este format din ?capitalisti? romani. Prin urmare, bilantul PSAL se prezinta astfel: putine investitii straine, capital autohton din belsug care de multe ori a fost pus in legatura cu influentele politice, bani putini la buget din contractele de privatizare si citeva uzine mari cu sabia falimentului deasupra capului pentru ca restructurarea si privatizarea s-a oprit la poarta lor mai bine de 13 ani. O imagine care contrasteaza mult cu optimismul oficialilor Autoritatii pentru Privatizare care sustineau ca ?este de asteptat ca aceste pr
