Despre monahism s-a scris atît de mult, şi încă de către oameni care au trăit această experienţă, încît nu voi spune prea multe despre acest subiect. Însă ar merita amintit faptul că monahii preînchipuie restaurarea firii omeneşti în veacul viitor: "Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită. Iar cei ce se vor învrednici să dobîndească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sînt la fel cu îngerii şi sînt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii."1 Însă nu este puţin lucru că dragostea dintre bărbat şi femeie este o rememorare a stării paradisiace a umanităţii, înainte de cădere. În primul capitol al Facerii se povesteşte cum Dumnezeu a făcut "om după chipul Său "2, mai exact bărbat şi femeie, după care le-a dat binecuvîntarea care începe astfel: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l supuneţi "3, iar în final apreciază pozitiv întreaga Creaţie: "Şi a privit Dumnezeu toate cîte erau şi iată erau bune foarte ."4 În al doilea capitol se detaliază crearea oamenilor, astfel că după ce îl face pe Adam, Dumnezeu conchide: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui ."5 Iar după ce o face pe Eva din coasta lui Adam, acesta prooroceşte: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amîndoi un trup ."6 Hristos nu desfiinţează, ci reîntăreşte cu fermitate acest lucru: "N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amîndoi un trup. Aşa încît nu mai sînt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. " Iar la nunta din Cana Galileii îşi dă binecuvîntar