- Mă gîndesc cu groază că iar vine sfîrşitul de săptămînă şi iar nu ştiu despre ce dracu' să scriu! - Hai să fim serioşi! Dacă nici la Paris nu găseşti subiecte de pilule, atunci chiar că nu ştiu unde poţi găsi. Sau ţi-ai pierdut "mirosul"... - Nu despre asta e vorba - deşi, cine ştie... Ceea ce vreau să spun este însă că nu pot să scriu despre Paris. De două săptămîni la rînd trimit depeşe acasă prefăcîndu-mă că nu sînt la Paris: boema internaţională, ora imaginară, găselniţe de-astea. Nu spun că e aberant sau că nu cred în ce-am scris, dar putea să fie la fel de bine din Québec sau din Viena. - Şi ce te împiedică să scrii acum din Paris, despre Paris? - N-ai înţeles nimic: Parisul e comunist! - !? - Şi colac peste pupăză, această grevă! A scrie acum din Paris şi despre Paris înseamnă a scrie despre această "mişcare socială", care a blocat tot Parisul şi de care tot Parisul - sau aproape - este foarte mîndru. - Afară de amicul tău din Canada, care ai văzut ce zicea: e o societate prost organizată, el a venit cu bani să-i cheltuie, ca un turist respectabil, şi ei nu vor să-i ia banii şi să-i ofere servicii pe care are dreptul să le ceară... - El cu dreptul lui, ei cu dreptul lor. Problema e cum să scriu eu acasă, pentru compatrioţii mei intelectuali, despre o manifestaţie la Paris? - Nu-nţeleg... - Mă enervezi! Dacă aş face-o, ar însemna să-mi "dau arama pe faţă", de "bătrîn bolşevic" adică, aşa cum mi-a mai zis unu', o dată, ar însemna că sînt clar simpatizant comunist sau ceva de genul asta. Pentru că o manifestaţie înseamnă sindicate, proletariat + intelectuali de stînga, adică nişte "contestatari de profesie", care adică nu sînt de dreapta cum trebuie să fie orice om cu scaun la cap, adică ce mai tura-vura, nişte comunişti cu toţii! Că manifestaţia asta nu este tocmai de dreapta, ca să zic aşa, este evident. Dar cum să explici că asta nu înseamnă că este