Bunul meu prieten suferă din dragoste. Vorbeşte mult despre Ea, numai despre Ea, a slăbit, e nervos, nedormit şi trist. Doar undeva, în spatele frunţii, îi mai ard ochii ca două candele, în rest pare că se stinge asemeni unui chibrit în furtună. E una dintre acele poveşti imposibile de iubire cu doi oameni care nu vor putea fi niciodată împreună deşi nu-i desparte nici Oceanul, nici moartea, ci viaţa cu toate compromisurile şi blestemele ei. Şi Ea îl iubeşte, sau cel puţin aşa îi place lui să creadă, dar, ca de obicei, mai e un al treilea, un El de carton pe care soarta l-a decupat sub forma unui obstacol de netrecut şi de neînvins. Şi pentru că nu poate fi cu Ea, acum şi niciodată, bunul meu prieten suferă din dragoste. Cumplit suferă, sărmanul de el! Unde sînt lungile noastre seri împodobite cu şpriţuri de vară în care vorbeam cu detaşare şi doar un pic, un pic de nostalgie despre adolescenţa născătoare de suferinţă, amor şi suferinţă din amor? Unde sînt rîsul şi cheful, taxiul şi drumul? Le-au luat locul nesfîrşite tăceri abia punctate din pahar în pahar de adînci oftaturi şi priviri înfipte în pămîntul care soarbe însetat stropii vărsaţi în amintirea Ei. Cumplit suferă, sărmanul de el! Ceva, o forţă neştiută, l-a împins departe de toate problemele lumii. Îi e totuna dacă e noapte sau zi, roşu sau verde, apă sau ţărm. Merge şi plînge, vorbeşte şi rîde, cîntă şi urlă şi toate în acelaşi timp. Deschide mail-ul ca un loz în plic, doar-doar s-o ivi norocul vreunui semn de la Ea, blesteamă tăcerea telefonului şi imploră soarta să-i aducă în nări mirosul femeii iubite. Din cînd în cînd, răsturnat în patul prea mare şi prea gol, îi adulmecă urma ca un ogar rătăcit departe de casă. Nu vede filme, nici alte femei, fumează mult, mai mult, tot mai mult... Bunul meu prieten suferă din dragoste. E ciudat şi ţeapăn ca un fluture Cap de Mort încremenit în insectar. Din cî