L'Ignorance, ultima carte a lui Kundera a provocat, în Spania, unde a apărut pentru prima dată, în Franţa şi la noi diferite reacţii. Găzduim şi în Dilema două puncte de vedere: cel al criticului Al. Călinescu (pag. 4) şi cel de mai jos. (S. S.)

L'Ignorance este o carte despre exil. Construită impecabil, ca de obicei, din fragmente contrapuse muzical: cu fiecare carte Kundera vrea, parcă, să îşi ilustreze teoriile din L'art du roman. Şi, fireşte, să se justifice, să se salveze. Două dintre personajele romanului, Irena şi Josef, au emigrat în Franţa, respectiv Danemarca, imediat după august 1968. În douăzeci de ani s-au integrat, cel puţin la suprafaţă, în noul mediu şi s-au rupt complet de cel vechi. Care nu îi mai interesează şi care, de fapt, nu îi mai doreşte. Situaţia lor devine brusc ingrată după căderea comunismului: noii lor compatrioţi, care i-au privit întotdeauna cu compasiunea datorată unui desţărat chinuit de dorul de casă, aşteaptă să îi vadă arzînd de nerăbdare să se întoarcă în patrie şi se simt ultragiaţi cînd aceştia, nevrînd să se conformeze aşteptărilor, îşi tot amînă excursia. Spre disperarea Irenei, Gustaf, prietenul ei, un om de afaceri suedez, deschide o filială a firmei la Praga, doar ca să-i facă ei o bucurie. Şi Irena revine, după douăzeci, într-o cultură pe care n-o mai înţelege şi care nu o acceptă. Momentul revelator e, ca adeseori la Kundera, unul grotesc: confruntarea între vin şi bere: la întîlnirea cu vechile prietene, acestea refuză sticlele de Bordeaux pe care le adusese Irena, optînd pentru neaoşele halbe de bere. Fetele o percep pe Irena ca pe o străină. Şi pe bună dreptate: Irena nu mai poate să dea duşcă o halbă! Însingurarea emigranţilor e deplină şi fără ieşire. În ţările de adopţie rămîn meteci, continuă să fie percepuţi ca emigranţi, legăturile rămîn firave. În timp ce pentru noii lor prieteni interesantă e mai