- Social - nr. 85 / 3 Mai, 2003 Daca este asa, cum suna titlul, inseamna ca in orice moment in structura democratiei, indiferent de timp si loc, apar disfunctionalitati in sensul, absolut general, "ca ceea ce este, nu este cum ar trebui sa fie"; este ca orizontul inspre care daca mergem el se muta si nu-l prindem niciodata. Democratia este un ideal, iar idealul este intotdeauna perfect, precum orizontul (in cerc), iar realitatea respinge realizarea lui integrala."Un ideal poate fi realizat daca prin aceasta intelegem realizarea lui partiala. Dimpotriva, un ideal nu poate fi realizat daca vrem ca idealurile sa fie realizate total" _ precizeaza, cu mare folos, Giovanni Sartori. Vorbind despre fericire ca ideal, Freud ne invata ca daca fericirea este un ideal si nu un fapt nu inseamna a renunta sa-l realizam. Idealurile se nasc din nemultumirea oamenilor fata de realitatea existenta si reprezinta astfel, prin geneza lor, o reactie fata de ceea ce este; curios lucru insa, uneori idealurile pot acoperi si camufla realitatea atunci cand este asimilat excesiv si exclusiv, de o forta politica care se crede singura indreptatita de a-l realiza. Asa s-a intamplat cu idealul comunist, in numele caruia s-au acoperit nenumaratele nelegiuiri la care nu mai este cazul sa facem referiri; la fel s-a intamplat si se intampla astazi cand liberalismul si-a asumat singur democratia, devenind din liberalismul democratic, democratia liberala: primul vrea sa spuna ca liberalismul, prin definitie, este democratic, a doua ca democratia liberala este o faza a democratiei si nu toata democratia. De aici rezulta teza: orice ideologie, cu puterea politica pe care o genereaza, care-si asuma idealul democratic realizat au tentatia totalitarismului; altfel spus, "nu vad padurea din cauza copacilor", copacii fiind aici micile sau marile lor interese realizate la modul absolut particular. Una dint