La Manastirea "Pogorirea Duhului Sfint" din comuna Dagita nu se poate ajunge jumatate de an decit cu gindul. Pentru cei trei calugari de aici, postul nu inseamna abtinerea de la carne, ci izolarea de lume. Pentru calugarul Irineu, fost agent de paza, Dagita este "locul unde numai Dumnezeu il poate vedea". "Saru' mina, parinte. Ma primiti si pe mine sa dorm in aceasta noapte in manastire?". Cu aceste cuvinte, intr-o noapte din toamna anului 2001, un tinar de doar 26 de ani si-a pecetluit soarta intru cele sfinte. Daca ar fi batut la poarta oricarui alt lacas de cult, tinarul ar fi avut toate sansele sa se intoarca in lume si sa fie ce-a fost ani in sir, adica agent de paza, sa bintuie din nou discotecile din Iasi si sa se lase in voia ispitirilor orasului. Sorinel Balan pe numele sau de lume, Irineu pe numele sau actual, a ajuns insa la Manastirea "Pogarirea Duhului Sfint", din indepartata comuna Dagita. Acolo, sub ascultarea staretului Lucian, tinarul se nevoieste in fiecare zi, ajungind, asa cum cu smerenie zice, din ce in ce mai aproape de Dumnezeu. Daca multi alti tineri s-au speriat de salbaticia de acolo, odata intrat in cea mai izolata manastire din Iasi, Irineu nu a mai gasit calea de intoarcere spre lume. Niciodata schitul n-a avut mai mult de patru calugari Cei trei calugari de la Manastirea Dagita nu au pretentia ca sint schimnici. Desi pentru ei, odata cu primul omat, comunicarea cu lumea se intrerupe. De multe ori nu mai apuca sa iasa din padure pina in luna martie. Cineva care vrea sa ajunga din Iasi la manastirea din Dagita are nevoie de cel putin patru ore. Drumul spre acest lacas nu "inghite" masinile decit pina in satul Manastirea, de unde, pe jos, mai sint doua ore de mers, cu urcusuri abrupte prin padure, in care picioarele ti se afunda in noroi. Asezarea lacasului, pe virful unui deal impadurit de peste 450 de metri altitudine ce poarta numele "Ce