Sfanta Puturosenie, patroana spirituala a Romaniei
Recenta minivacanta proletaro-crestina, izvorata din mintea hartuita sexual a Premierului, a demonstrat lumii intregi ca, in materie de puturosenie, Romania mai are inca multe de spus. Se poate, asadar, raporta cu mandrie ca, la evenimentul artistic deja consacrat - ne referim la concertul de puturosenie de Craciun -, s-a alaturat acum, in mod spectaculos, concertul de puturosenie de Pasti.
Au fost doua saptamani, in care cenusiul ni s-a decolorat de tot in creiere, facand din cascatul masiv si inghititul desfranat al bucatelor activitatile noastre de baza.
Si sa respiram ne-a fost lene, in aceste doua saptamani, astfel ca din plamani ne-au ramas doar doua stafide, bune si-alea de-aruncat in puful delicios al cozonacului. Cat despre sangele nostru, cu greu si-a pastrat cursul firesc, de vreme ce l-am poluat mai abitir ca raurile de munte.
Au fost doua saptamani inchinate Sfintei Puturosenii, patroana spirituala a Romaniei.
Doua saptamani in care secretarele n-au raspuns la telefon, Opozitia si Puterea nu s-au mai detestat, iar orice greva ar fi fost de-a dreptul pleonastica.
Doua saptamani, cu ministri si parlamentari sforaind la soare, purtand tulpinite de floricele-n coltul gurii.
Doua saptamani, cu detinuti primind bilete de voie, ca fetele cuminti de la internat.
Doua saptamani, cu hoti atipind prin troleibuze, uitandu-si scurmatoarea-n marsupiul financiar al calatorilor.
Doua saptamani, in care - printr-o stranie exceptie de la regula - doar neobositii activisti ai violului n-au ramas in pana prostului.
Doua saptamani, in care asfaltul s-a subtiat, machiajul femeilor s-a subtiat, simtul critic s-a subtiat si el.
Doua saptamani: doua bucati de osanza ranceda, aruncate intr-o tigaie incinsa.
Avem, ca pop
