Traian Ganea"Cine a simtit o data rumegusul si mirosul unei arene de circ nu le mai uita niciodata" Straduta linistita in centrul Bucurestiului: ambasade, case vechi si frumoase, primul copac inflorit pe anul acesta, flori albe de magnolia. O curte si-o scara interioara. La primul etaj, in fereastra...

Traian Ganea"Cine a simtit o data rumegusul si mirosul unei arene de circ nu le mai uita niciodata" Straduta linistita in centrul Bucurestiului: ambasade, case vechi si frumoase, primul copac inflorit pe anul acesta, flori albe de magnolia. O curte si-o scara interioara. La primul etaj, in fereastra, pe cateva policioare din lemn, vreo zece muscate si cactusi stau tolanite in ghivece, sub lumina puternica a unui apus de primavara. Fiecare tep, fiecare floare rosie-rosie respira din plin in baia de soare. Pe peretele opus ferestrei prin care invadeaza lumina, chiar langa umbra perfecta a policioarei cu ghivece, se afla o usa pe care scrie Traian Ganea. Imi deschide un domn cu parul alb, dat pe spate, slab si inalt. Fost trapezist zburator, mare artist de circ, cu aproape sapte decenii in urma, visa sa ajunga acrobat si nu si-a scos asta din cap pana nu a reusit, iar acum, la 84 de ani, pe langa titlul de artist emerit si proaspatul premiu Uniter, este detinatorul unui cufar cu amintiri despre o lume fascinanta. Un cufar ce se deschide cu o fraza pe care fostul trapezist zburator o mai repeta din cand in cand si care pare sa spuna singura aproape totul despre viata lui: "Trebuia sa iubesti atat de mult circul ca sa faci ce am facut eu".

Zece ani de incercari In Fagarasul anului 1935, un fiu de taran din Pojorta vedea ceea ce nici el si nici altcineva din familia sa, nici macar nu stia ca ar exista: circul! Calareti, jongleri, clovni, dresori de animale, lumini, paiete si culori se invarteau intr-un ritm ametitor in arena, insa ochii tanarului