4. O sub-hermeneutica anarhetipala

Cum ar putea fi analizata o opera anarhetipica? In lipsa unui mesaj logic sau logocentric, este impropriu si contraproductiv a-i aplica o hermeneutica, o schema interpretativa. Cred ca ar fi nevoie de niste metode care sa nu interpreteze. O metoda care interpreteaza ar veni in contra anarhetipului, n-ar face decit sa traduca sau sa translateze intr-un discurs conceptual si monologic un mesaj care este descentrat, translogic, plurimorf. O astfel de metoda ar trebui nu doar sa nu interpreteze, dar nici sa nu deconstruiasca (fiindca deconstructia actuala nu este decit o alta hermeneutica, care pune in discutie conceptele din care este construit un discurs pentru a le arata mecanismele subliminare, ceea ce este tot o forma de traducere in limbaj monologic). Ar trebui deci ca o asemenea cercetare sa suspende compulsia de a crea scenarii explicative. Adeseori simtim nevoia de a ordona un material care ne apare haotic, de a-i da un sens, acolo unde autorul nu a vrut neaparat sa introduca un sens, sau in orice caz nu sensul clasic al subiectului monolitic. Probabil ca unei metode care ar fi de supraconstructie sau de metaconstructie am putea incerca sa-i substituim o alta de subconstructie sau de infraconstructie, ceea ce as numi o sub-hermeneutica. Scopul unei asemenea sub-hermeneutici ar fi nu acela de a interpreta, ci unul de a amplifica si de a elabora pina la capat latentele imaginilor si ale scenelor.

Pe de alta parte, este posibil ca insasi pretentia mai generala de a construi un concept riguros al imaginatiei si de a defini o hermeneutica a imaginarului sa duca in eroare sau pe o cale inchisa. In a doua jumatate a secolului trecut, cind Gaston Bachelard si Gilbert Durand puneau bazele cercetarii moderne a imaginarului, asteptarile comunitatii academice si stiintifice asupra felului in care ar trebui sa se c