Patronul a avut de-a face cu focul, dar in cu totul alta ordine de idei – sa speram, de bun augur – incit nu putea fi „un foc de paie“ ce s-a petrecut la Clubul Prometheus pe 23 aprilie crt. – de Sfintul Gheorghe, cum a observat un participant, care a precizat: „cel ce-a rapus balaurul“. Zicindu-i altfel sau in nici un fel, alti participanti au si indicat cum este „balaurul“, in cazul nostru multiplu si departe de a fi rapus. Cine ar juca – laic, nonfolcloric si tot multiplu – rolul unui Sfint Gheorghe filmic n-a prea reiesit, nici cam cum ar urma sa procedeze. Dar „un foc de paie“ – dupa exprimarea cuiva, in seara aceleiasi zile, la Radio 3 – n-a fost, desi uneori a parut astfel.

A parut, pe ici, pe colo, un foc de paie textul Scrisorii deschise cu destinatarul neindicat, distribuit participantilor la ceea ce s-a numit „conferinta de presa“ convocata pentru acea zi la Prometheus si transformata previzibil intr-un simpozion ad-hoc. Scrisoare fara adresa, semnata de 15 tineri regizori, regizori-producatori, scenaristi si un operator-regizor printre ei, „carora li s-au alaturat“ – de toate virstele – 7 actori/actrite, 4 operatori-imagine si cite un regizor, regizor-producator si distribuitor-film –, in total 14 semnaturi de sustinere. In comparatie cu mediatizarea sub titluri incendiare de care s-a bucurat (Tinerii regizori s-au saturat de metodele comuniste din cinematografia romana. Revolta noului val, Adevarul, 23 aprilie crt.), textul scrisorii incepe derutant, ca o petitie precauta (asa or fi manifestele in postmodernitate? un cauzas a si respins ideea de manifest, optind – ca litota? – tocmai pentru eticheta de petitie): „un semnal de alarma, sesizind conducerea CNC (?!) si opinia publica asupra…“. Asupra a ce? Asupra „unui numar de disfunctionalitati si imperfectiuni…“. In aceeasi linie cu inceputul textului, pe post de comper din oficiu, intr-o man