Alina CARAC
Scrisori din lumi paralele. Roman
Editura Artemis, f.a., 272 p., f.p.
Romanul Alinei Carac, Scrisori din lumi paralele, are avantajul de a fi in acelasi timp accesibil si erudit, simplu si atent elaborat, discret si indraznet. Fara a avea pretentia inovatiei, este un roman cu un contur specific; fara a cauta o teza anumita si fara a formula explicit problema feminitatii (si a femeii) in literatura, te orienteaza, totusi, catre o asemenea tema. E un roman de iubire unde sensibilitatea se atenueaza pudic prin ironie, iar simplicitatea si dezinvoltura sint corectate prin livresc, prin intertextualitate. Mai precis, e o carte despre dificultatea de a scrie un roman de iubire care sa nu alunece in banalitate si discursivitate. Deopotriva, este un roman in maniera Margueritei Yourcenar sau, la noi, a lui Alice Botez despre fictionalizarea istoriei, despre posibilitatea de a (re)construi scenarii ale epocilor trecute nu din asamblarea evenimentelor „mari“, semnificative, cruciale, ci din detaliile „marunte“, cotidiene. Tema iubirii si tema istoriei, spatiul privat si agora se leaga subtil, omul modern si omul antic se intilnesc in ceea ce au esential, inalterabil – dorinte, sentimente, pasiuni (avuabile sau inavuabile) – altfel spus, lumi paralele comunica, dezvaluind (in)compatibilitati nebanuite.
Romanul se constituie printr-un fel de „compunere cu paralele inegale“ ce alterneaza doua planuri narative, doua confesiuni din doua epoci diferite. Naratorii sint voci masculine; ca argument fin ironic pentru o asemenea optiune autoarea ofera drept motto un fragment din Marguerite Yourcenar: „Imposibil sa iau drept figura centrala un personaj feminin, sa fac din Plotina, in locul lui Hadrian, axa lucrarii mele. Viata femeilor este prea limitata si secreta. Daca o femeie se povesteste pe ea insasi, primul repros ce i se adr
