- Editorial - nr. 86 / 6 Mai, 2003 Dupa prologul, ca o repetitie generala, la intalnirile cu trupele Pazei de Coasta din Philadelphia, cu veteranii sobri, apoi cu amicii, in inflorita gradina de la Casa Alba, dupa imaginile-clip cu cainii preferati, a urmat punerea perfecta in scena de efect de pe portavionul "USS Abraham Lincoln". Totul, spectaculos. Presedintele si actorul au intrat perfect in rolul comandantului de osti. Un show mediatic demn de invidiat. George W. Bush si-a facut aparitia, in postura de comandant suprem al armatei SUA, in avionul de lupta pe care era scris numele lui. Show-ul electoral, intr-un fel, a si inceput, cu spectacolul bine colorat. Scos ca din cutie, in fata trupei asezate pe culori, presedintele a dat semnalul inceperii spectacolului. Cu celebra, de-acum, cravata rosie, intr-un costum impecabil, in locul sofisticatei uniforme speciale, de pilot, in aplauzele asistentei si in acordurile arhicunoscutului mars-imn triumfal presedintele s-a indreptat biruitor spre tribuna. Totul, repetam, bine pus la punct. Prinde bine. Mai ales intr-un inceput de campanie electorala. Context in care un atent analist ar putea aduce in discutie discursul triumfalist, amintit, securizarea si reconstructia Irakului, precum si preconizatele noi baze militare. La implinirea celor sase saptamani de la inceputul agresiunii asupra Irakului, discursul presedintelui parea a fi pe un ton retinut, oarecum, neutru chiar: "Operatiunile majore de lupta din Irak s-au incheiat… Acum coalitia este angajata in actiuni de securizare si reconstructie". Sunt aduse laude soldatilor, aflam, abia acum ("dupa ploaie chepeneag", cum se exprima ardeleanul) ca "operatiunea" s-a derulat sub deviza "Libertate in Irak", sunt preamarite "talentul si forta armatei americane". "America le este recunoscatoare!". "Orice tara care detine arme de distrugere in masa este un pericol pentru lum