Unda sau corpuscul? Existenta e tot mai insuportabila. Principiile incertitudinii confirmate. Schrödinger via Max Plank. Moscova via Chisinau. La un cabaret numit Londra. Intilniri si discutii intre cei care aveau timpul sa-l adevereasca. Bobrovslay si Celan. Jete. Ortografiat Ana Pavlova. Chirilice. Nu numai ci si. Print al Basarabiei rectificind harti. In Sacrificiul lui Tarkovski este un moment in care se face acest sacrificiu. Tara Lovistei. Satra doi. Au ramas doar proiecte. Instanta tot mai insuportabila a existentei. Prietenie si familiaritate. Numai intre vibratii. Exclusiv incluzind prea frumoasa. Discret vibrind. Acest jete. J’ai été. Fostul ca fiind. Inconjurat de ceata promotoriul din timpul filmarilor cu tigani. Omagiul lui Kusturica si Stanislavslay. „Dom’ regizor, de ce nu mi-ati spus? Eu fac soare imediat.“ Carisma e sa fi atent la magia existentei. Sa o suporti. Subportalul aduce arcade. Aduce primavara trista printre artisti. Nu lasa. Onoare ca poti fi exprimat. Cine se exprima? Daca nu vegetalul, daca nu nasterea intre oameni, insuportabilul zeu. Zau ca zarii. Da.

Joyce termina in da Ulijssys. Gea cea atotcuprinzatoare. Beckett spunea da mormintului. Irlandezi. Romani. De dincolo si de dincoace de Nistru. Atotcuprinzatori ca umbra unei eclipse antonioniene. Autohton ca pamintul din naduseala unor sestine. Poienile rosii. Actori. Actanti. Traiectorii precizate ca in comanda „Motor“.

Esenta scazu pina la a nu mai fi. Aceasta se spune in general despre oricare pierire in omenire. La jumatatea cintecului de-a fi. La curmatura. Ni se curma viata din plin. Sa nu ne mai asteptam de acum la ceva nou. Noul e ridicare la deal. I-deal. Si contextul e cvasi-larg. Ridicare prafuire. Largimea ingustimii mele fie-mi iertata. Acel imi de Zeu, iarta-ne si absolva-ne. Ca acum din spatiile unui locuitor corp textual ce strabate doliul infinitezimal