În ordine axiologică, o scriere precum Cartea Milionarului. I Cartea de la Metopolis, în orice literatură a lumii ar fi apărut, ar fi fost reeditată şi propusă spre traducere imediat după o răsturnare de proporţii ca aceea trăită de România în 1989. Că nu s-a întîmplat astfel, că autorul ei a trecut la cele veşnice fără a-şi fi trăit gloria meritată pentru o capodoperă de o asemenea anvergură ţine de domeniul acelui mister în curs de mitizare sub denumirea tranziţie est-europeană...

Mărturisesc, înainte de toate, că nu mi-e clar cine altcineva decît un simplu cititor şi "cadru didactic" ar fi trebuit "să se sesizeze" pînă acum, în probleme presante ca aceea pe care o supun atenţiei mass-media aici (în lipsa, poate, a unor funcţionari ai ministerului care, chiar dacă şi-a schimbat de trei ori denumirea în ultimul deceniu, răspunde în continuare de soarta instrucţiei şcolare din România)... În Occident vor fi fiind, probabil, instituţii de graniţă, (non)guvernamentale, cu rol de consiliere, în sarcina cărora va fi stînd armonizarea unor cereri-oferte pe piaţa cărţii (manuale, dicţionare, cărţi auxiliare, reviste şi alte materiale didactice). La noi e clar că aşa ceva nu există, din moment ce toamna, cînd ar trebui să intrăm în clase cu forţe proaspete şi frunţi senine, ne trezim "confruntaţi" cu lipsuri felurite, culminînd cu aceea (deja cronică) a variantelor de manuale pentru care am optat din vreme, dar pentru care "nu s-au alocat la timp sumele cuvenite".

Scriu acest articol în "România literară" fiindcă nădăjduiesc să-l citească vreun director de editură sau altcineva în măsură să prevină măcar anul acesta ceea ce, desigur, tuturor colegilor mei din învăţămînt li s-a întîmplat la clasele a X-a: absenţa din bibliotecile şcolare, din librării şi din anticariate a romanului scris de Ştefan Bănulescu şi inclus în subunitatea didactică "romanul