- Diverse - nr. 87 / 7 Mai, 2003 Aceasta Doamna, pe chipul careia trecerea timpului nu si-a pus amprenta , desi nemachiata arata altfel decat in lumina reflectoarelor, este intruchiparea distinctiei, a implinirii profesionale si a respectului in persoana (nu ca anumite femei maritate, mamicute ajunse la varsta a treia, bunicute acre si uscate, rele si antipatice, invidioase pe tineretea si voluptatea tinerelor). La peste 60 de ani, alegerea de a fi libera, pentru a se darui harului divin cu care a fost inzestrata, a fost rasplatita anul acesta cu al treilea premiu important din cariera sa - Uniterul (pe care il considera "un cadou frumos"), pentru intreaga activitate, dupa alte doua premii internationale, la Karlovy Vary si Moscova. Provenind din "vita romaneasca", de sorginte intelectuala, burgheza, frumusetea ei distinsa afost…hazardul care a adus-o pe drumul artei (filmului, la inceput), pe vremea cand era studenta la Filologie. Nu considera ca in teatru a fost nedreptatita, ci considera ca a avut o sansa egala cu cea din film, "insa tu esti prea tanara, n-ai prins "Leonce si Lena", "A douasprezecea noapte…", vazand-o doar in "Caligula" si "Unchiul Vanea", la "Bulandra", teatru caruia i-a ramas fidela (cu o intrerupere pentru cel Mic, in vremea directoratului Radu Penciulescu). Acum sala "Izvor" arata altfel, renovata, cu scaune de un albastru fantastic, cu revista "Scena" la vedere, in foaier (directorul actual, Ducu Darie, merita ceva laude, totusi!). Doamna Irina Petrescu apreciaza "rolul" celor care scriu despre teatru (este de acord cu ce am scris despre dansa…) si al noii generatii de teatrologi, fie cronicari sau secretari literari. Respectul colegilor, desi nu mai sunt in acelasi teatru, a ramas intact, recunoscand ca "ajutorul meu din tineretea lor a constat in faptul ca…ne-am iubit". Veti citi un portret mai in detaliu intr-un numar viitor. In tineret